Imperfectiunea umana

Pentru Descartes, tot ceea ce percepem clar si distinct este adevarat deoarece asemenea idei provin de la fiinta perfecta-Dumnezeu, care nu poate fi pricina de eroare.Omul are facultatea de a cunosate adevarul. Dar, din cauza ca, abilitatile sale de intelegere sunt limitate, apare in mod frecvent eroarea cae nu este produsul vreunei alte facultati cu care ar fi dobandit-o pe cale divina.

Eroarea reprezinta o negatie, o privatie, o lipsa a unei cunostinte pe care ar trebui sa o detinem. Dar numai Dumnezeu este perfect in Sine, fiinta umana este imperfecta.

Natura omului

Potrivit lui B. Pascal, omul este o fiinta contradictorie. De ce este omul stfel? Pentru ca omul rataceste de cele mai multe ori, nu stie pe ce treapta sa se aseze, simte ca a fost fericit si cauta sa-si redobandeasca fericirea.

Omul insusi este o ingramadire de contradictii. Un rationalist ar face deosebire intre spiritul de finete si si spiritul geometric. Se spune ca exista ratiuni pe care insasi ratiunea nu le cunoaste. Daor inima are cheia si aici apare spiritul de finete.

Dreptate sau nedreptate

Dreptatea in temei juridic inseamna a respecta drepturile legale admise, deci dreptatea este privita ca legislatie sau respectarea legilor.

In al dilea rand, notiunea de dreptate poate fi folosita in situatii in care nu au legatura cu legile. Aceasta este dreptatea in sesn moral (ca respectare a normelor morale). In al treilea rand si nu in cel din urma, dreptatea nu este aceeasi cu respectarea legilor. Daca o lege naste dreptate, omul are dreptul moral ( si nu legal) de anu se supune ei.

Temeiul dreptatii

Exista o problematica in ceea ce priveste alegerea caii celei mai drepte, celei mai corecte utilizand natura omului. Principiul naturii omului este unul dual, incat omul detine in acelasi timp si ratiune si sentimente. 

Principiul inascut al dreptatii este constiinta. Dar constiinta nu este tot una cu ratiunea, caci ea, initial, se apropie de sensibilitate care preceda inteligenta. 

Solutia? Sentimentele preced ideilor, caci existenta preceda simtirii (nu poti sa simti daca nu existi). Acesta este principiul dupa care fiinta umana ar trebui sa se ghideze.

Etica si Dumnezeu

Conceptul de Dumnezeu a fost asimilat fie creatorului lumii, fie unui principiu explicativ, fie uui activ, in fine moralitatii.

In acest sens, intrebarea care se pune este daca moralitatea depinde de Dumnezeu. Raspunsul pare sa fie, in cele mai multe cazuri, subanteles, caci daca Dumnezeu nu exista, toate legile morale cad. Nu mai exista nici Bine, nici Dreptate, nici Adevar.

Religiile teiste afirma ca morala depinde de divinitate. In lipsa ei nicio lipsa morala nu mai este cu putinta.

Binele si Raul

Odata cu aparitia gandirii filosofice, Binele a revenit in sfera subiectelor de discutie, si printre cei care au abordat acest subiect a fost Aristotel.

O posibila intelegere a semnificatiei de Bine si Rau poate fi explicata astfel: Binele poate insemna "nobil", "fara cusur", "pur",  "moral, "etic", etc fiind asociat cu bunatatea fara limite. Raul poate fi asociat cu "pacat", "murdar", "impur", "alterat", etc. Totusi, nici metoda rationala a filosofiei nu ne poate releva adevarata natura a conceptiilor etimologice a acestor doua cuvinte.

In sens larg, Binele si Raul sunt considerate doua forte de sens contrar existente inca de la inceputul lumii si poate dinainte de aceasta.

Constiinta umana si Sinele

Constiinta umana este una dintre cele mai familiare si misterioase aspecte ale fiintei umane. Toate senzatiile, toate simturile si gandurile umane apar conectate la un "sine" si la un "mine" unitar la care ne raportam tot ceea ce nise intampla. Cum se formeaza acest "eu"?

Ei bine, starea de vointa, de intentie si de constiinta motivata de a face ceva nu mai este un mister pentru nimeni, caci toti am experimentat acest lucru. Constiinta umana este marcata de o analiza atenta si clara a lucrurilor, a identitatii si a existentei de sine. Gandesc, deci exist! fiind replica definitorie in acest scop.

Nemurirea sufletului

Exista trei argumente in favoarea nemuririi sufletului pe care unii ganditori o adopta si pe care le numeste plasmuiri. Si anume argumentul contrariilor (al potrivnicelor). Acesta este scos din succesiunea contrariilor. Precum caldura e urmata de frig, veghea de somn, tot astfel si viata in timp a sufletului uman trebuie sa existe intr-o forma contrarie celei trupesti.

Argumentul alcatuirii calitative a sufletului sustine ideea ca trupul este pieritor si se descompne. Distrugerea lui vine prin disolutia elementelor care-l alcatuiesc.

Argumentul din legea contradictiei presupune ca un obiect nu poate participa in acelasi timp la doua idei contrare. 

Vesnicul reinceput

Ideea "vesnicului reinceput" nu ii apartine lui Eliade, dupa cum nu ii apartine nici distinctia dintre sacru si profan. Prima o intalnim in toate mitologiile si este teoretizata de Nietzche ca doctrina a eternei reintoarceri a indenticului. A doua se gaseste in lucrarea lui Rudolf numita "Sacrul". 

Necesitatea "vesnicului reinceput" sau periodicitatii naturii sta in ceea ce Eliade numeste "nostalgia originilor". Aceasta este data de accentul pe care timpul profan (obisnuit) il are in viata omului, accent care duce la "teroarea istoriei".

Intamplarea sau hazardul

Se pot considera drept coincidente numeroase cazuri in care visam sau gandim la o anumita persoana sau lucru pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme si s aprimim vesti despre el chiar in ziua urmatoare. Aceste intamplari sunt prea evidente  pentru a nu fi remarcate. Anumite cifre pot juca un rol semnificativ  in evenimentele importante din viata multor oameni. Potrivit unor concluzii, aceste legi functioneaza independent de legile cunoscute ale fizicii si produce evenimente concurente legate prin afinitati. 

Hazardul deci, nu exista precum nici imtamplare si nici noroc. Sunt notiuni relative si gresit interpretate. Totul are un rost, un sens in viata.

Determinismul

Universul este creat prin ordine. Dar evolutia sa merge spre o dezordine. De unde aceasta concluzie? Din ideea ca to ceea ce se intampla este dinainte stabilit, predeterminat, avand o inteligenta superioara care conduce la lucruri.

Contrara teoriei liberului arbitru, determinismul hotaraste ce se intampla in univers si in viata omului. Ideea de determinism este de origine religioasa, desi exista si mari relligii care nu cred in determinism. Determinismul este similar fatalismului. De remarcat ca in religie, indeterminismul nu vizeaza ca toate evenimentele nu sunt fixate de la inceput, ci doar unele.

Metafizica

Metafizica este o ramura a filosofiei scrisa de Aristotel. Principul metafizicii pleaca de la tot ce exista, privit prin perspectiva stricta a simplei existente si nu a relativei importante pe care acel obiect l-ar avea sau nu.

Problema fundamentala a metafizicii o reprezinta teoria fiintei (in sensul ontologic) tratata intr-un mod fundamental nou. Determinarea multimpla a fiintei inseamna determinarea sensului fiintei in mod multiplu.

Providenta ca expresie a ordinii

Conceptia ca lumea este guvernata de ordine si armonie este mai vehiculata si mai durabila. Se acceopta existenta conflictelor, dezordinii si haosului. Totusi, undeva domneste si armonia.

In ciuda negaticitatilor pe care le aflam in realitae, lumea este "infrumusetata", este "vrajita". Armonia este expresia suprema a rationalitatii lumii. Lumea se suprapune unui program divin, unei ratiuni atotstiutoare si prezente. Aceasta este ordinea.

Timpul ca flux continuu

Timpul este privit ca ansamblu. Cu toate acestea, Timpul psihologic se imparte in trei alte dimensiuni: trecut, prezent si viitor. Aparent intangibile, cu exceptia prezentului, aceste dimensiuni formeaza un intreg, timpul ca flux continuu.

Mintea nostra nu poate percepe aceasta continuitate, ii trebuie o delimitare temporara, un punct de reper si de aceea experimentam planul inconstientei, sub efectul somnului.

Timpul obiectiv este deci un timp in care trecutul, prezentul si viitorul se substituie unui prezent continuu etern.

Principiul Unitatii

Principul Unitatii sau Singularitatii merge pe existenta elementului unitate care a stat la baza crearii Universului.Acest principu se regaseste in filosofia ioniana sau filosofia naturii. Ea debuteaza cu problema Unului si continua implicit cu cea a tensiunii dintre Singularitate si Multiplu.

Pentru a introduce ordinea in univers inseamna "un anumit fel de unitate", de aici credinta ca exista un principiu fundamental care tine lucrurile impreuna.

Platon si Lumea Ideilor

Lumea Ideilor descisa de Platon merge pe mai multe exemple. Cand cineva vede un obiect si gandeste despre acesta, el tinde sa il asemene cu o alta realitate, o copie fidela a realitatii primare, a originalului. Aceasta inseamna ca acel cineva are o cunoastere anterioara a realitatii in raport cu care spune ca obiecul vazul seamana. 

Alta realitate vazuta de a treia parte este atribuita obiectului ca o copie a copiei. Asa ca, noi detinem cunostinta egalitatii dinainte de a ne naste, incat sufletele noastre existau inainte de a se fi nascut. Daca aceste realitati exista, sufletul nostru preceda trupul ca existenta.

Entropia Universului

Entropia este un termen care apare odata cu inceputurile universului, adica de la Big-Bang. Cum teoria Big-Bang sustine ca nici timpul nu exista pana atunci, nu ne putem referi la un moment de dinainte de Big-Bang, ele este necunoscut.

Se sustine ideea ca inainte de acest moment exista o anumita ordine, iar Universuls-a nascut intr-o stare fosrte slaba de entropie.

Ce inseamna deci entropia? Potrivit dex-ului, entropia in sensul cel mai apropiat contextului, reprezinta masura in care indica gradul de organizare in univers al unui sistem. Odata cu evolutia universului creste si Entropia, un fenomen ireversibil. Cu cat avansam in timp, cu atat gradul de dezorganizare creste si haosul este mai mare, ca un fel de "multiplicare" a Singularitatii.

Liberul arbitru

Reprezinta puterea sau abiliatea unei minti uane de a alege cursul unei actiuni sau de a lua o decizie pentru sine fara a fi influentat de predestinare divina.

Libertatea omului nu are limite, insa atata timp cat actiunile sale nu atenteaza la libertatea celuilalt sau incalca legi morale importante. Liberul arbistru este deci, persoana care ia decizii in cunostinta de cauza, libera si nestingherita de nimeni. Efectele sale sunt rezultatul actiunilor sale.

Fericirea

Fericirea este definita de unii ca fiind placerea de a te bucura de lucrurile marunte. Fericirea absoluta nu poate fi cunoscuta la nivel uman.

Fericirea umana este o fericire efemera mereu raportata la suferinta. In absenta suferintei, fericirea nu mai are sens. Calea spre succes si fericirea spirituala este cea mai suprema fericire combinata cu implinirea de sine, acceptarea si multumirea sufleteasca.

Fericirea are multe semnificatii, depinde insa in ce context ne referim. Si totusi, fericirea poate fi un tel pe care omul doreste sa-l atinga.

Legea Cauzalitatii

Lege sau principiul cauzalitatii porneste de la ideea ca orice cauza are si un efect si orice efect va duce catre alt efect. Deci, orice orice decizie luata constient sau inconstient va duce inevitabil catre un anumit efect sau rezultat care va influenta mesul universal al evenimentelor.

Cauzalitatea mai poate fi interpretata si ca cilul viata-moarte. Viata este un ciclu de evenimente ce se succed prgresiv pe parcursul vietii odata cu inaintarea in varsta.

Principiul cauzalitatii poate fi reprezentat geometric prins-un cerc, cea mai perfect forma geometrica, toate actiunile fiind interconectate intre ele.

Fatalismul

Fatalismul merge oarecum pe principul cauzalitatii si predeterminarii,

deoarece "orice miscare din lumea aceasta este masurata dintr-o cauza exterioara si, la randul sau va cauza numaidecat un efect".

Fatalismul nu poate fi decat universal. Ceea ce trebuie sa se intample se va intampla, indiferent ce am face noi. Alaturi de fatalis m se remarca si teoria ondulatiunii universale avand forma unei curbe asemeni curbei lui Gauss (forma de clopot), unde fiecare fiinta urmeaza un ciclu bine stabilit: nastere, dezvoltare, maturizare si moarte sau extinctie.

Mitul Pesterii

Alegoria Pesterii este reprezentata de Platon in lucrarile sale. Platon vorbeste de doua lumi existentiale: lumea sensibila (vizibila) si lumea inteligibila sau lumea Ideilor. In aceasta lume predomina Adevarul, Dreptatea, Binele si Frumosul.

Mitul pesterii este deci o aplicare a unei alegorii la un exemplu geometric (drepata adevarului). Alegoria Pesterii demonstreaza dificultatea atingerii adevarului prin actul filosofic si traseaza deum anevoios de la simpla opinie la cunoastere.

Timpul Psihologic

Omul percepe Timpul diferit la un moment dat. Ceea ce este de remarcat este faptul ca Timpul este unul obiectiv, acelasi. Timpul Obiectiv curge la fel. Spatiul si Timpul sunt considerate determinatii fundamentale.

Diferenta dintre Timpul Obiectiv si Timpul Subiectiv este pur intuitiva. Aparitia termenul de Timp Subiectiv este una pur psihologica; Timpul Subiectiv este vazut din prisma persoanelor care se comfrunta cu situatii pe care le exagereaza. Timpul Subiectiv se poate dilata si atunci el pare mai "lung, (de aici si intensitatea duratei) sau se poate  comprima, si atunci poate deveni mai "scurt". Deci Timpul poate fi perceput in mod subiectiv diferit in functie de trairile celor care il masoara.

Intuitia

Conceptul de intuitie este introdus de Bergson si foloseste termenul de intuitie si de durata pura, spunand ca la  durata pura nu se poate ajunge decat pe cale intuitiva (intuitia duratei).

Timpul fizic poate fi masurat prin intelect (inteligenta), in vreme ce la durata reala (pura) nu are acces de cat intuitia. Intuitia este asociata calitatii, continuitatii si duratei pure. 

Pentru a intelege mai bine trmenul de intuitie, se poate exemplifica: cand corpul actioneaza spontan se numeste instinct iar cand spiritul actioneaza spontan se numeste intuitie. Deci instinctul apartine corpului, deci fizicului, iar intuitia, sufletului. 

Mintea inseamna cunoastere. Cunoasterea nu poate fi spontana niciodata. In concluzie, instinctul este inferior intelectului iar intuita este superioara intelectului.

Teoria evolutionista

Teoria evolutionista formulata de Charles Darwin este aflata in antiteza cu teoria creationista, ptrivit caruia Dimnezeu a conceput Universul si formele de vata.

Teoria evolutionista se bazeaza in principiu pe evolutia la scara mica (modificari d ela o generatie la alta) cat si pe evolutia la scara larga (aparitia unor specii diferite de la un stramos comun pe parcursul mai multor generatii).

Totusi, teoria evolutionista este contrazisa deoarece aceasta sustine ca schimbarile au loc intr-un ritm lent, dar noile descoperiri au scos la iveala faptul ca acestea se pot petrece si rapid in anumite imprejurari.