Imperfectiunea umana

Pentru Descartes, tot ceea ce percepem clar si distinct este adevarat deoarece asemenea idei provin de la fiinta perfecta-Dumnezeu, care nu poate fi pricina de eroare.Omul are facultatea de a cunosate adevarul. Dar, din cauza ca, abilitatile sale de intelegere sunt limitate, apare in mod frecvent eroarea cae nu este produsul vreunei alte facultati cu care ar fi dobandit-o pe cale divina.

Eroarea reprezinta o negatie, o privatie, o lipsa a unei cunostinte pe care ar trebui sa o detinem. Dar numai Dumnezeu este perfect in Sine, fiinta umana este imperfecta.

Natura omului

Potrivit lui B. Pascal, omul este o fiinta contradictorie. De ce este omul stfel? Pentru ca omul rataceste de cele mai multe ori, nu stie pe ce treapta sa se aseze, simte ca a fost fericit si cauta sa-si redobandeasca fericirea.

Omul insusi este o ingramadire de contradictii. Un rationalist ar face deosebire intre spiritul de finete si si spiritul geometric. Se spune ca exista ratiuni pe care insasi ratiunea nu le cunoaste. Daor inima are cheia si aici apare spiritul de finete.

Dreptate sau nedreptate

Dreptatea in temei juridic inseamna a respecta drepturile legale admise, deci dreptatea este privita ca legislatie sau respectarea legilor.

In al dilea rand, notiunea de dreptate poate fi folosita in situatii in care nu au legatura cu legile. Aceasta este dreptatea in sesn moral (ca respectare a normelor morale). In al treilea rand si nu in cel din urma, dreptatea nu este aceeasi cu respectarea legilor. Daca o lege naste dreptate, omul are dreptul moral ( si nu legal) de anu se supune ei.

Temeiul dreptatii

Exista o problematica in ceea ce priveste alegerea caii celei mai drepte, celei mai corecte utilizand natura omului. Principiul naturii omului este unul dual, incat omul detine in acelasi timp si ratiune si sentimente. 

Principiul inascut al dreptatii este constiinta. Dar constiinta nu este tot una cu ratiunea, caci ea, initial, se apropie de sensibilitate care preceda inteligenta. 

Solutia? Sentimentele preced ideilor, caci existenta preceda simtirii (nu poti sa simti daca nu existi). Acesta este principiul dupa care fiinta umana ar trebui sa se ghideze.

Etica si Dumnezeu

Conceptul de Dumnezeu a fost asimilat fie creatorului lumii, fie unui principiu explicativ, fie uui activ, in fine moralitatii.

In acest sens, intrebarea care se pune este daca moralitatea depinde de Dumnezeu. Raspunsul pare sa fie, in cele mai multe cazuri, subanteles, caci daca Dumnezeu nu exista, toate legile morale cad. Nu mai exista nici Bine, nici Dreptate, nici Adevar.

Religiile teiste afirma ca morala depinde de divinitate. In lipsa ei nicio lipsa morala nu mai este cu putinta.

Binele si Raul

Odata cu aparitia gandirii filosofice, Binele a revenit in sfera subiectelor de discutie, si printre cei care au abordat acest subiect a fost Aristotel.

O posibila intelegere a semnificatiei de Bine si Rau poate fi explicata astfel: Binele poate insemna "nobil", "fara cusur", "pur",  "moral, "etic", etc fiind asociat cu bunatatea fara limite. Raul poate fi asociat cu "pacat", "murdar", "impur", "alterat", etc. Totusi, nici metoda rationala a filosofiei nu ne poate releva adevarata natura a conceptiilor etimologice a acestor doua cuvinte.

In sens larg, Binele si Raul sunt considerate doua forte de sens contrar existente inca de la inceputul lumii si poate dinainte de aceasta.

Constiinta umana si Sinele

Constiinta umana este una dintre cele mai familiare si misterioase aspecte ale fiintei umane. Toate senzatiile, toate simturile si gandurile umane apar conectate la un "sine" si la un "mine" unitar la care ne raportam tot ceea ce nise intampla. Cum se formeaza acest "eu"?

Ei bine, starea de vointa, de intentie si de constiinta motivata de a face ceva nu mai este un mister pentru nimeni, caci toti am experimentat acest lucru. Constiinta umana este marcata de o analiza atenta si clara a lucrurilor, a identitatii si a existentei de sine. Gandesc, deci exist! fiind replica definitorie in acest scop.